Pentru ce ai venit la universitate? Cine te vezi în viitor? Aceste întrebări la primele ore le adresez studenţilor. Răspunsurile nu sunt univoce. Printre ele sunt chiar unele ridicole, dar, acest fapt, cu siguranţă, nu le miră pe nimeni azi.
Călătorind prin internet am dat peste o droaie de articole în care se critică instituţiile de învăţămînt superior şi calitatea studiilor şi perspectivele pe viitor ale studenţilor şi multe alte teme adiacente care m-au determinat sa-mi expun şi eu opinia. Vă propun atenţiei un şir de întrebări la care încerc să dau răspunsuri, subiectiv, aşa cum văd eu.
De ce avem multe universităţi? Cererea determină orerta. Cu cît mai mulţi abiturienţi care sunt gata să plătească cu atît mai multe instituţii de învăţămînt. Există tendinţa de micşorare a numărului de instituţii superioare de învăţămînt. Consider o astfel de măsură ca una ambiguă, efectele căreia nu vor combate problema calităţii studiilor ci, posibil, din contra, o va agrava monopolizînd piaţa serviciilor date şi generînd plecări masive la studii peste hotare, majorare taxei.
De ce calitatea studiilor este relativă? Aici trebuie să delimităm două probleme nivelul relativ de instruire a absolvenţilor studiilor superioare şi curriculum-ul universitar. Pe de o parte numărul studenţilor care cu adevărat studiază şi merită aprecieri înalte este unul redus iar a celor cu o reuşită scăzută, respectiv, mare. Prin urmare, studenţii mai puţin dotaţi vor găsi justificare în calitatea proastă a studiilor şi nu în atitudinea mai puţin responsabilă a sa. Pe de altă parte, în temeiul nivelului general redus de performnaţă a studenţilor aceştia nu sunt evaluaţi după standarde obiective ci reieşind din nivelul de facto a grupei/torentului ceia ce face ca studentul sa aibă o diplomă “de zece” iar cunoştinţe “zero”. Cu mare regret, mulţi studenţi nu se identifică cu cariera pentru care optează ci “stau în rînd după diplomă”. Prin urmare, nu sunt motivaţi să înveţe. Pe de altă parte, studiile nu oferă în Moldova garanţii a unui nivel decent de trai după absolvire.
În al treilea rînd, între instituţiile de învăţămînt nu este resimţită o concurenţă. USM, ASEM sunt în afara concurenţei oricum numărul de studenţi este garantat iar instituţiile private înpărţesc “trofeul” rămas, acestea au două instrumente la dispoziţie pe care le utilizează după caz – mai puţini studenţi cu preţ mai mare a contractului sau mai mulţi studenţi cu preţ mai mic a contractului. Prin urmare calitatea curriculum-ului trece pe planul secund.
De ce abiturienţii preferă să plece la studii peste hotare? Şi această întrebare este una destul de complexă. Pe de o parte abiturienţii apreciază oportunităţile de care vor putea avea parte după absolvire atît în Moldova cît, mai ales în ţara unde vor studia, adică optează pentru o carieră peste hotare. Aceşti studenţi privesc studiile ca o investiţie în viitor. Pe de altă parte, aceste studii de multe ori sunt mai ieftine, există un şir de programe internaţionale, burse pentru studenţi care fac studiile peste hotare accesibile chiar şi studenţilor neasiguraţi material. Aici vreau să fac o remarcă. Precum am specificat mai sus, reducerea numărului de instituţii de învăţămînt superior şi respectiv a numărului abiturienţilor înmatriculaţi nu va face nimic alt ceva decît încuraja abiturienţii să plece peste hotare. Aici statul va pierde dublu, atît impozitele din venitul instituţiilor de învăţămînt cît şi capitalul uman, specialiştii calificaţi care ar putea fi instruiţi şi încadraţi în cîmpul muncii în Moldova. Totodată, din motive cunoscute locurile bugetare nu revin numaidecît studenţilor cu adevărat dotaţi intelectual. Prin urmare, aceştia sunt cu succes selectaţi şi acceptaţi de către diverse instituţii de peste hotare, încă un minus a nostru.
De ce absolvenţii instituţiilor de învăţămînt nu-şi pot găsi un loc de muncă după absolvire? Să începem de la faptul că aceşti absolvenţi de la început nu s-au identificat cu oportunităţile unei cariere în domeniul “ales”. Tot lipsa motivaţiei a generat nivel scăzut de instruire. Pe de altă parte, în opinia mea, curriculum-ul universitar nu numaidecît pregăteşte studentul pentu “viaţa reală”. Altă problemă reprezintă capacităţile relativ reduse ale studenţilor în procesul de încadrare în cîmpul muncii, orientare profesională. Cu regret, remarc pe alocuri absoluta inconvenienţă în preferinţele abiturienţilor şi cererea pieţii de muncă. Acestă discrepanţă şi mai mult complică situaţia absolvenţilor care optează pentru aşa-numitele “profesii prestigioase”. Stereotipurile succesului sunt amăgitoare şi destul de realtive.
Ce este de făcut? Pentru început următoarele. Cred ca în primul rînd ridicarea culturii abiturienţilor în materia orientării profesionale astfel încăt aceştia să cunoască real situaţia pe cîmpul muncii, structura şi dinamica precum şi predicţia pentru următorii ani. Totodată, ar fi extrem de binevenită transparentizarea procedurii de admitere şi distribuirii locurilor bugetare. Instituţiile de învăţămînt ar trebui să fie receptive la nevoile pieţii de muncă, a dezvolta abilităţile practico-aplicative ale studenţilor în domeniul de referinţă reieşind din standardele în domeniu. Pentru aceasta este binevenit un parteneriat cu autorităţile, instituţiile, întreprindele în domeniul de referinţă. Apropo, acest parteneriat ar fi rezolva şi problema angajării prin recrutarea absolvenţilor cu reuşită bună. Aceasta ar activiza şi simţul competitiv al studenţilor. Toate propunerile nu vor avea succes fără “ingredientul principal” – oportunităţi reale după absolvire pentru profesionişti. Aici în primul rînd mă refer la potenţialul salariu şi nivel de trai. Pînă absolvenţii nu se vor vedea relativ satisfăcuţi de posibilităţile sale nu vor privi instruirea ca o investiţie în viitor, un “permis” într-o viaţă mai bună şi asigurată!
Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii anunţă concurs pentru suplinirea postului deCoordonator justiţie pentru copii. Proiectul constă în dezvoltarea şi pilotarea serviciilor de protecţie a copiilor-victime ale violenţei care intră în contact cu sistemul de justiţie, în vederea prevenirii revictimizării acestora în cadrul procedurilor legale.
Fundaţia Soros – Moldova şi Fundațiile pentru o Societate Deschisă-Budapesta
